ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Întrebări frecvente despre psihoterapie
Dacă te gândești să începi psihoterapia, este firesc să vrei să știi la ce să te aștepți. Pagina aceasta răspunde atât întrebărilor practice despre ședințe, cât și celor despre psihoterapie, terapia cognitiv-comportamentală și hipnoterapie.
Nu este nevoie să citești totul înainte de prima întâlnire. Poți merge direct la secțiunea care te interesează.
01 · ÎNAINTE DE PRIMA ȘEDINȚĂ
La ce să te aștepți înainte să începi
Întrebările practice și nelămuririle care apar cel mai frecvent înainte de prima întâlnire.
1. Cum decurge prima ședință?
Prima întâlnire este, în primul rând, o discuție despre dificultățile care te preocupă și despre motivul pentru care ai solicitat ajutor. Vorbim despre ce se întâmplă în prezent, în ce fel îți afectează viața și ce ai dori să fie diferit.
Nu este nevoie să vii cu problema complet formulată. Prima ședință ne ajută să clarificăm dificultățile, contextul în care apar și aspectele care au nevoie de o evaluare mai atentă.
2. Trebuie să mă pregătesc în vreun fel?
Nu. Nu este nevoie să pregătești dinainte o prezentare completă a problemei, să notezi toate simptomele sau să știi exact când și de ce a început.
Dacă există informații pe care le consideri importante, le poți menționa, dar putem începe de la dificultatea care te preocupă cel mai mult în prezent.
3. Ce se întâmplă dacă nu știu exact ce problemă am sau nu am un diagnostic?
Putem începe și fără un diagnostic stabilit. Uneori persoana știe foarte clar pentru ce solicită ajutor. Alteori observă mai ales că anumite dificultăți persistă, că unele situații se repetă sau că funcționarea într-un anumit domeniu al vieții s-a modificat.
Clarificarea dificultăților, evaluarea simptomelor și înțelegerea factorilor care le declanșează sau le mențin fac parte din procesul terapeutic.
4. Trebuie să vorbesc despre toate lucrurile dificile încă de la început?
Nu. Unele subiecte pot fi abordate de la început, iar altele necesită mai mult timp și un nivel suficient de siguranță și încredere în cadrul terapeutic.
Poți spune că există un subiect despre care îți este dificil să vorbești, fără să fie nevoie să intrăm imediat în toate detaliile.
5. Prima ședință mă obligă să continui terapia?
Nu. Prima întâlnire este și o ocazie pentru tine să vezi cum te simți în acest cadru și dacă modul meu de lucru ți se potrivește.
După aceea poți decide dacă dorești să continuăm.
02 · DESPRE PSIHOTERAPIE
Cum funcționează un proces terapeutic
Ce înseamnă psihoterapia, care este rolul terapeutului și cum urmărim dacă procesul produce schimbări relevante.
6. Ce este psihoterapia și cu ce diferă de o discuție cu cineva apropiat?
Sprijinul persoanelor apropiate poate fi foarte valoros, dar psihoterapia are un cadru profesional specific, obiective terapeutice și metode de intervenție alese în funcție de dificultățile persoanei.
În terapie nu urmărim doar relatarea experiențelor, ci și înțelegerea mecanismelor implicate, identificarea factorilor care mențin dificultatea și alegerea unor intervenții prin care putem produce și evalua schimbări relevante.
7. Rolul terapeutului este să îmi spună ce decizii să iau?
Nu. Putem analiza împreună situația, variantele existente, consecințele lor și lucrurile care îți influențează alegerea, dar decizia rămâne a ta.
Rolul meu este să te ajut să vezi mai clar problema și opțiunile, nu să iau decizii în locul tău.
8. Cum stabilim ce urmărim în terapie și cum vedem dacă apar schimbări?
La început clarificăm motivele pentru care ai solicitat psihoterapie și schimbările pe care le urmărești. Nu este necesar ca obiectivele să fie formulate complet de la prima ședință; ele pot fi rafinate pe măsură ce înțelegem mai bine problema.
Progresul este evaluat prin schimbări observabile: reducerea simptomelor, situațiile pe care le poți gestiona mai bine, diminuarea limitărilor produse de problemă și îmbunătățirea funcționării în viața de zi cu zi.
9. Cât durează un proces de psihoterapie?
Nu există un număr de ședințe potrivit pentru toată lumea. Unele dificultăți pot fi abordate într-un proces mai scurt și focalizat, iar altele necesită mai mult timp.
Durata depinde de problema cu care lucrăm, de obiective, de complexitatea situației și de felul în care evoluează terapia.
10. Ce se întâmplă dacă simt că terapia stagnează sau că modul de lucru nu mi se potrivește?
Este important să putem discuta despre acest lucru. Uneori este necesar să reevaluăm modul în care am formulat problema, obiectivele terapeutice sau intervențiile pe care le folosim.
O perioadă de stagnare nu înseamnă automat că terapia nu mai poate fi utilă, dar este un semnal care merită analizat. Putem reconsidera împreună direcția și planul de intervenție.
11. Pot opri terapia și cum se încheie un proces terapeutic?
Da. Psihoterapia este un proces voluntar. Atunci când este posibil, este util ca decizia de încheiere să fie discutată în ședință.
Uneori terapia se încheie după atingerea obiectivelor principale. Alteori persoana decide să nu mai continue. În ambele situații putem analiza schimbările obținute, dificultățile care persistă și ceea ce ar putea fi util în continuare.
03 · CBT
Despre terapia cognitiv-comportamentală
Ce presupune CBT în practică, ce nu înseamnă și cum sunt alese intervențiile.
12. Ce înseamnă terapia cognitiv-comportamentală (CBT)?
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este o formă de psihoterapie care examinează relațiile dintre modul în care interpretăm situațiile, emoțiile, reacțiile fiziologice și comportamentele noastre.
În terapie formulăm cât mai precis problema și identificăm mecanismele care contribuie la menținerea ei. În funcție de situație, intervenția poate include metode cognitive și comportamentale, expunere, exersarea unor abilități și alte tehnici specifice.
13. CBT înseamnă să învăț să gândesc pozitiv?
Nu. Scopul nu este să înlocuim automat un gând negativ cu unul pozitiv și nici să ne convingem că „totul va fi bine”.
Analizăm interpretările, predicțiile și concluziile, dovezile care le susțin și efectele pe care le au asupra emoțiilor și comportamentului. Uneori rezultatul este o perspectivă mai realistă și mai echilibrată; alteori schimbarea relevantă apare mai ales în ceea ce persoana face.
14. În CBT se vorbește doar despre prezent?
Nu. CBT acordă o atenție importantă mecanismelor care mențin problema în prezent, deoarece asupra acestora putem interveni direct. Trecutul nu este însă ignorat.
Experiențele anterioare sunt relevante atunci când ne ajută să înțelegem formarea unor convingeri, temeri sau tipare de reacție. Nu alegem între „trecut” și „prezent”; folosim informațiile care sunt relevante pentru formularea și tratarea problemei.
15. CBT înseamnă doar discuții sau se lucrează și practic?
CBT nu se reduce la discuție. În funcție de problemă, terapia poate include autoobservare și monitorizare, experimente comportamentale, expunere, modificarea unor obiceiuri, exersarea unor abilități sau alte intervenții specifice.
Fiecare exercițiu ar trebui să aibă o funcție terapeutică clară: să ne ajute să observăm, să testăm sau să modificăm un mecanism relevant, nu să fie făcut doar pentru că „așa se face în CBT”.
16. Ce sunt expunerea și ERP? Voi fi obligat să fac lucruri pentru care nu sunt pregătit?
Expunerea presupune contactul planificat și repetat cu situații, senzații, imagini sau gânduri care sunt evitate din cauza fricii sau anxietății. ERP – expunerea cu prevenirea răspunsului – este o intervenție centrală în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive și presupune expunerea la stimuli declanșatori fără efectuarea compulsiilor, inclusiv a ritualurilor sau strategiilor de neutralizare care mențin problema.
Expunerea nu înseamnă confruntarea forțată și nepregătită cu cea mai dificilă situație. Intervenția este planificată colaborativ, are un scop terapeutic clar și este adaptată problemei, nivelului de dificultate și etapei tratamentului.
17. Voi primi exerciții sau lucruri de încercat între ședințe?
Uneori, da. Pot exista exerciții, monitorizări sau sarcini terapeutice între ședințe atunci când acestea sunt utile pentru obiectivele asupra cărora lucrăm.
Nu folosesc însă „teme” în mod automat după fiecare ședință. Este important să fie clară funcția fiecărui exercițiu și ce încercăm să observăm, să testăm sau să modificăm prin el.
18. CBT este o terapie rigidă, în care toată lumea primește aceleași exerciții?
Nu. CBT este o terapie structurată și utilizează principii și intervenții bine definite, dar planul terapeutic este adaptat problemei, obiectivelor și formulării individuale a cazului.
Două persoane cu simptome asemănătoare pot avea factori de menținere diferiți și, în consecință, pot necesita intervenții sau accente terapeutice diferite.
04 · HIPNOTERAPIE
Despre hipnoterapie
Ce este hipnoza clinică, cum o folosesc și ce așteptări sunt realiste.
19. Ce este hipnoterapia și cum este folosită în psihoterapie?
Hipnoterapia este o intervenție complementară pe care o pot utiliza în anumite situații, atunci când există o indicație clară și persoana dorește acest lucru.
Nu reprezintă baza întregului proces terapeutic și nu este o etapă obligatorie. Atunci când este utilizată, este integrată în formularea cazului, obiectivele și planul psihoterapeutic.
20. În timpul hipnozei adorm sau îmi pierd controlul?
Nu. Hipnoza clinică nu înseamnă somn și nici pierderea voinței sau a controlului. Este caracterizată, de regulă, printr-o atenție focalizată și o capacitate crescută de răspuns la sugestii, iar persoana rămâne participant activ în proces.
Poți comunica pe parcurs, poți solicita oprirea exercițiului și nu ești obligat să accepți o sugestie cu care nu ești de acord.
21. Hipnoterapia este folosită în toate ședințele și funcționează la toată lumea?
Nu. Folosesc hipnoterapia selectiv, nu ca procedură de rutină. Gradul de răspuns la sugestiile hipnotice diferă între persoane, iar efectele nu sunt identice pentru toată lumea.
Dacă hipnoterapia nu este indicată sau dacă persoana preferă să nu o folosească, psihoterapia poate continua fără această intervenție.
22. Hipnoza poate recupera cu certitudine amintiri ascunse?
Nu. Hipnoza nu este un „detector al adevărului” și nu poate stabili cu certitudine că o amintire apărută în timpul hipnozei reproduce fidel un eveniment trecut.
Memoria este reconstructivă și poate fi influențată de sugestie și de alți factori. Din acest motiv, o amintire evocată în stare hipnotică nu trebuie validată automat ca fapt istoric.
05 · CADRU PRACTIC
Confidențialitate, tratament și formatul ședințelor
Aspecte importante despre confidențialitate, colaborarea cu alți specialiști și formatul ședințelor.
23. Psihoterapia este confidențială?
Da. Informațiile discutate în psihoterapie sunt confidențiale, în limitele stabilite de cadrul profesional și de prevederile legale aplicabile.
Limitele confidențialității fac parte din consimțământul informat și pot fi clarificate la începutul colaborării sau ori de câte ori apare o întrebare în acest sens.
24. Pot face psihoterapie dacă urmez tratament psihiatric? Când poate fi necesară o evaluare medicală sau psihiatrică?
Da. Psihoterapia și tratamentul psihiatric nu se exclud și, în anumite situații, pot fi utilizate în paralel.
Dacă simptomele pot avea și o componentă medicală, dacă apar întrebări legate de tratamentul medicamentos sau dacă tabloul clinic necesită o evaluare psihiatrică suplimentară, poate fi recomandată o consultație medicală sau psihiatrică. Recomandarea se face în funcție de situația concretă.
25. Pot face ședințe online și pot alterna întâlnirile online cu cele în cabinet?
Da. Ședințele individuale se pot desfășura și online, dacă ai o conexiune suficient de stabilă și un spațiu în care poți discuta în condiții de confidențialitate și fără întreruperi.
În anumite situații putem alterna întâlnirile online cu cele în cabinet. Formatul ales la început poate fi modificat ulterior, dacă nevoile practice sau terapeutice se schimbă.
INFORMAȚII PRACTICE
Pe scurt
Ședința individuală
De regulă, 50–60 de minute. La început, întâlnirile sunt de obicei săptămânale.
Cabinet sau online
Ședințele individuale pot avea loc în cabinet, în București, sau online.
Cu cine lucrez
Adulți și adolescenți, precum și cupluri și grupuri. Pentru psihoterapia minorilor se aplică regulile de consimțământ prevăzute de cadrul deontologic, inclusiv consimțământul ambilor părinți atunci când aceștia exercită autoritatea părintească în comun.
Pentru o prezentare mai amplă a procesului terapeutic, poți consulta pagina Psihoterapie.