CUM LUCREZ
Psihoterapie cognitiv-comportamentală, adaptată persoanei și problemei cu care lucrăm
Terapia cognitiv-comportamentală oferă un cadru structurat pentru a înțelege legătura dintre gânduri, emoții, comportamente și reacțiile corpului. În practică, însă, două persoane care se confruntă cu aceeași dificultate pot avea nevoie de intervenții diferite.
De aceea, nu pornesc de la o listă prestabilită de tehnici. Începem prin a înțelege ce se întâmplă în cazul tău, ce factori întrețin problema și ce ai vrea să se schimbe. Pe această bază construim împreună direcția terapiei.
EVALUARE ȘI FORMULARE - Mai întâi încercăm să înțelegem problema
Primele ședințe sunt importante pentru a obține o imagine cât mai clară asupra dificultăților pentru care ai solicitat ajutor. Discutăm despre ce se întâmplă în prezent, când au apărut problemele, în ce situații sunt mai intense și ce ai încercat până acum pentru a le gestiona.
Nu urmăresc doar simptomele izolate. Mă interesează felul în care se leagă între ele gândurile, emoțiile, comportamentele, reacțiile corpului și contextul de viață în care apar. Uneori, ceea ce ne ajută pe termen scurt — evitarea, verificarea, reasigurarea, retragerea sau amânarea — poate ajunge să mențină problema pe termen lung.
Pe baza acestor informații construim o explicație de lucru a problemei. Aceasta nu este o etichetă pusă persoanei, ci o hartă care ne ajută să vedem unde putem interveni și de ce.
La început încercăm să clarificăm
✓ Ce te preocupă cel mai mult în prezent
✓ În ce situații apar sau se intensifică dificultățile
✓ Ce gânduri, emoții și reacții apar în acele momente
✓ Ce faci pentru a reduce disconfortul și ce efect are pe termen lung
✓ Ce factori din trecut sau din prezent pot avea legătură cu problema
✓ Ce ai vrea să fie diferit în urma terapiei
Această înțelegere poate fi completată și ajustată pe parcurs, pe măsură ce apar informații noi.
Cum decurge procesul terapeutic
După ce avem o imagine mai clară asupra problemei, stabilim direcția de lucru. Procesul nu este rigid, dar păstrează câteva repere care ne ajută să știm unde suntem și spre ce lucrăm.
Înțelegem ce menține dificultatea
Identificăm tiparele de gândire și comportament, situațiile declanșatoare și reacțiile prin care problema continuă să se mențină. Uneori este nevoie să observăm aceste mecanisme o perioadă înainte de a încerca să le schimbăm.
Stabilim obiective concrete
Clarificăm ce ai vrea să poți face diferit, ce situații ai vrea să gestionezi mai bine și ce schimbări ar avea pentru tine o semnificație reală. Obiectivele pot fi ajustate pe parcurs.
Lucrăm și verificăm ce funcționează
Alegem intervențiile potrivite, le aplicăm treptat și urmărim rezultatele. Dacă o strategie nu ajută suficient, încercăm să înțelegem de ce și modificăm planul de lucru.
Intervenții folosite în terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală include mai multe tipuri de intervenții, iar alegerea lor depinde de problema cu care lucrăm și de mecanismele care o mențin. Nu toate tehnicile sunt potrivite pentru orice persoană sau pentru orice dificultate. Uneori folosim una dintre ele ca intervenție principală, alteori combinăm mai multe metode pe parcursul terapiei.
Restructurare cognitivă
Restructurarea cognitivă ne ajută să identificăm interpretările și convingerile care contribuie la apariția sau menținerea unei probleme. Nu urmărește înlocuirea gândurilor „negative” cu unele „pozitive”, ci examinarea lor mai atentă: ce dovezi le susțin, ce alternative există și cât de util este modul în care interpretăm o anumită situație.
Expunere
Expunerea presupune apropierea treptată și planificată de situații, senzații sau experiențe care provoacă teamă și care au ajuns să fie evitate. Este folosită, de exemplu, în fobii, anxietate sau atacuri de panică. Scopul nu este provocarea inutilă a anxietății, ci învățarea, prin experiență, că situația poate fi tolerată și abordată fără strategiile obișnuite de evitare.
Expunere cu prevenirea răspunsului – ERP
ERP este o intervenție utilizată în special în tulburarea obsesiv-compulsivă. Persoana intră treptat în contact cu situațiile, gândurile sau îndoielile care declanșează anxietatea și exersează renunțarea la ritualuri, verificări, reasigurări sau alte comportamente prin care încearcă să obțină certitudine ori să reducă disconfortul.
Experimente comportamentale
Experimentele comportamentale sunt folosite pentru a verifica în viața reală anumite predicții sau convingeri. În loc să discutăm doar despre ceea ce „s-ar putea întâmpla”, construim împreună o situație prin care putem observa ce se întâmplă efectiv. Rezultatul ne oferă informații noi, care pot modifica felul în care persoana interpretează situația respectivă.
Activare comportamentală
Activarea comportamentală este folosită mai ales atunci când retragerea, lipsa activității și pierderea contactului cu lucrurile importante contribuie la menținerea depresiei sau a epuizării. Lucrăm treptat la reluarea activităților, la structurarea zilei și la reconstruirea contactului cu experiențe care pot aduce sens, satisfacție sau sentimentul de competență.
Rezolvarea de probleme și dezvoltarea abilităților
Uneori dificultatea nu este menținută doar de felul în care o persoană interpretează o situație, ci și de lipsa unor strategii eficiente pentru a o gestiona. În astfel de cazuri putem lucra asupra rezolvării de probleme, comunicării, asertivității, stabilirii limitelor sau altor abilități necesare în situațiile concrete cu care persoana se confruntă.
Autoobservare și monitorizare
În CBT, uneori este util să observăm mai sistematic ce se întâmplă între ședințe. Putem folosi jurnale, fișe sau alte forme simple de monitorizare pentru a identifica legăturile dintre situații, gânduri, emoții și comportamente. Informațiile obținute ne ajută atât să înțelegem mai bine problema, cât și să vedem dacă intervențiile produc schimbările urmărite.
Expunere interoceptivă
Expunerea interoceptivă este folosită mai ales atunci când frica este legată de propriile senzații corporale, așa cum se întâmplă frecvent în atacurile de panică. Într-un cadru controlat, putem provoca intenționat și pentru scurt timp anumite senzații — de exemplu accelerarea pulsului sau amețeala — pentru a testa interpretările catastrofice și pentru a învăța că aceste reacții pot fi tolerate fără a fi evitate.
Ritmul terapiei și urmărirea progresului
Durata unui proces terapeutic nu poate fi stabilită în avans după o formulă fixă. Ea depinde de natura dificultății, de obiectivele urmărite, de contextul persoanei și de schimbările care apar pe parcurs.
Ritmul ședințelor
La început, ședințele individuale au loc de regulă săptămânal. Acest ritm permite continuitate și ne oferă suficient timp pentru a observa ce se întâmplă între întâlniri și pentru a lucra cu dificultățile pe măsură ce apar.
Pe parcurs, frecvența poate fi ajustată. Atunci când schimbările încep să se stabilizeze, ședințele pot deveni mai rare, astfel încât să vedem cum se mențin rezultatele și în condițiile unei autonomii mai mari.
Urmărirea progresului
Revenim periodic la obiectivele stabilite și discutăm ce s-a schimbat, ce rămâne dificil și dacă direcția de lucru trebuie ajustată. În anumite situații pot fi folosite și chestionare sau alte instrumente de evaluare pentru a urmări mai clar evoluția.
Dacă terapia pare să stagneze, încercăm să înțelegem de ce. Putem revizui explicația inițială a problemei, obiectivele sau intervențiile folosite și putem modifica planul de lucru.
Cadrul principal și metode complementare
CBT rămâne cadrul principal al terapiei
Orientarea mea principală este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Evaluarea problemei, stabilirea obiectivelor și alegerea intervențiilor pornesc de la acest cadru.
Asta nu înseamnă însă că terapia trebuie să se limiteze rigid la un set de tehnici. În funcție de dificultate, de obiective și de particularitățile persoanei, pot integra și metode complementare atunci când consider că acestea pot aduce ceva util procesului terapeutic.
Important pentru mine este ca orice metodă folosită să aibă un scop clar și să fie discutată înainte, astfel încât să știi ce facem și de ce.
Hipnoterapia
Formarea mea include și hipnoterapia, pe care o pot utiliza în anumite situații ca metodă complementară. Ea nu este o etapă obligatorie a terapiei și nu este folosită automat.
Atunci când consider că o astfel de intervenție ar putea fi utilă, discutăm mai întâi despre ce presupune, ce urmărim prin ea și dacă te simți confortabil cu această variantă de lucru. Dacă nu îți dorești să folosim hipnoterapia, procesul terapeutic poate continua fără ea.
Dacă simți că este momentul să discutăm, putem începe cu o primă ședință
Poți programa o primă ședință în cabinet, în București, sau online. La început vom încerca să înțelegem dificultatea pentru care ai solicitat ajutor, ce ai vrea să se schimbe și ce direcție de lucru ar putea fi potrivită. Dacă ai întrebări înainte de programare, îmi poți scrie.
Cabinet în București · Ședințe online